Psihoterapia experienţială consideră că acceptarea şi maturizarea psihică ii oferă individului o viaţă armonioasă cu sine şi cu lumea în care acesta trăieşte. Autoacceptarea şi maturizarea psihică se obţin prin înţelegerea de sine, prin multiplicarea numărului de experienţe trăite şi identificarea calităţilor individuale. Scopul acestei psihoterapii este acela de a creşte conştiinţa de sine, creşterea pozitivului şi a potenţialului pentru a dezvolta strategii de adaptare şi evoluţie. În centrul acestei terapii se află experienţa persoanei, atât cea interioară (proiecţii, gânduri, strategii, vise etc), dar şi cea exterioară- experienţele cu celălalt, cu mediul, cu societatea etc.
Psihoterapia experienţială este o psihoterapie procesual-dinamică, centrată atât pe relaţia dintre conştient-inconştient-transconştient, dar şi pe cea dintre corporal-psihologic-social-spiritual.
Temele cele mai frecvente pe care se focusează psihoterapia experienţială sunt: dependenţa emoţională, teama de abandon, de respingere, imagine de sine negativă, teama de a da greş, agresivitatea, teama de autoritate, anxietatea, singurătatea, frustrări sexuale.

Psihoterapia experienţială propune o multitudine de metode care se pot adapta în funcţie de client : de vârstă, de nevoile clientului, de dorinţele şi de resursele acestuia. Terapia experienţială se focusează pe « aici şi acum », pe ceea ce se întâmplă în prezent în viaţa clientului, pe problemele lui curente şi pe dificultăţile pe care le întâmpină în acest moment clientul. Trecutul este important, însă acest tip de terapie nu consideră că ceea ce trebuie reparat întâi trebuie să fie trecutul.
Psihoterapia experienţială ţine cont de relaţia dintre emoţional-cognitic-corporal, dar şi de cea conştient-inconştient şi social. Tehnicile folosite au ca scop identificarea acelor calităţi, resurse ale clientului şi deblocarea creativităţii, ceea ce il va ajuta să-şi rezolve problemele actuale, dar şi să dezvolte şi să înveţe strategii care să îl ajute să facă faţă problemelor viitoare.
Scopul terapiei este acela de a încuraja şi de ajuta adultul să îşi ia în mâini propia existenţă şi să îşi asume responsabilităţile pentru acţiunile sale, asumându-şi atât bucuriile şi succesul, dar şi eşecul şi nemulţumirile. Avantajul major al acestei psihoterapii este că relaţia client-terapeut nu este una de dependenţă, ci una de parteneriat în evoluţia emoţională, cognitivă, socială a clientului.

Sunt multe situaţii de viaţă care ne afectează starea emoţională- unii facem faţă acestor situaţii mai uşor, alţii mai greu. Unii îşi doresc să treacă mai repede prin aceste situaţii neplăcute, alţii aşteaptă ca rănile să se repare de la sine.
Unii consideră că a discuta cu prietenii şi cunoscuţii despre problemele lor îi ajută să treacă peste momentele dificile, alţii au tendinţa de a se izola şi de a refuza să discute despre problemele lor. Fiecare ştie cel mai bine când are nevoie de ajutor; un specialist ajută atunci când situaţiile dificile sunt mult mai frecvente, optimismul scade, încrederea în propriile forţe scade şi ea, iar viitorul pare întunecat şi fără speranţă.
Din păcate, fiind prinşi în vâltoarea evenimentelor, nu ne dăm seama că relaţiile cu cei din jur s-au răcit, ne-am îndepartat de apropiaţi, noi ne-am schimbat comportamentul, suntem mai stresaţi, mai irascibili, mai negativisti și nu găsim soluţii la problemele din viaţa noastră. Un indicator eficient poate fi părerea celor din jur despre cum ne percep şi cum ne-am schimbat în ultima vreme. Dacă apropiaţii insistă să consultaţi un specialist sau chiar vă programează la psiholog înseamnă că există acolo o problemă pe care trebuie să o luaţi în calcul.
Pot sau nu să fac faţă acestei perioade fără ajutor specializat de la un psihoterapeut?
Dacă răspunsul este NU, programaţi-vă singuri pentru o şedinţă de psihoterapie. Este singura modalitate prin care puteti să vă daţi seama că sunteţi pregătit să începeţi un proces de vindecare. faptul că vă programaţi singuri este primul pas spre implicarea în procesul de psihoterapie şi asumarea responsabilităţii pentru rezolvarea problemelor.

Cea mai eficientă modalitate de a alege un specialist în psihoterapie este aceea de a solicita recomandări persoanelor apropiate care au apelat deja la un terapeut. Dacă nu stiţi nicio persoană apropiată care să fi apelat în trecut la un specialist, puteţi încerca să căutaţi informaţii despre specialişti pe internet.
Încercaţi să alegeţi psihoterapeuţi care sunt acreditaţi de Colegiul Psihologilor pentru a avea garanţia că sunt recunoscuţi şi că întrunesc toate condiţiile necesare pentru a profesa. Importantă este şi formarea parcursă de psiholog. Aceasta poate oferi informaţii despre metodele de lucru folosite în terapie şi vă poate ajuta să alegeţi forma de terapie care vi se potriveşte cel mai bine.psihoterapie
Un lucru important în terapie este să analizaţi cât de bine vă simţiţi cu terapeutul respectiv, cât de confortabil vă este să-i dezvăluiţi cele mai intime gânduri şi emoţii, cât de dornic sunteţi să mergeţi la următoarea şedinţă.

Orice terapie presupune trasarea unor obiective pe care clientul doreşte să le atingă la finalul procesului. Urmăriţi propria evoluţie: Ce se întâmplă cu viaţa dumneavoastră în prezent? Ce resurse vi s-au deblocat de când aţi început terapia? Ce vă este mai uşor să faceţi acum? Ce aţi încetat să mai faceţi de când aţi început terapia? Ce aţi aflat despre dumneavostră?
Un indicator al faptului că terapia funcţionează este încrederea cu care îl investiţi pe terapeut. Cu cât sunteţi mai dispus să abordaţi acele aspecte dureroase, pe care le păstraţi ascunse de mult timp, cu atât terapia este pe drumul cel bun.
De asemenea, implicarea în propria vindecare este un indicator foarte important în evaluarea progreselor. Indiferent de şcoala de psihoterapie parcursă şi de nivelul de specializare al psihoterapeutului, terapia nu dă rezultate fără motivaţia şi implicarea clientului.